Proorocii sau profeţii sunt personaje din Biblie (dar nu exclusiv) care, sub însuflarea Sfântului Duh au prezis evenimente care au avut loc, au loc şi vor avea loc în viitor. Venirea pe lume a lui Iisus Hristos a fost prezisă de către proorocii din Vechiul Testament. În general, se consideră ca primul dintre profeţi a fost Avraam, iar ultimul a fost Ioan Botezătorul.
Profeţiile din Vechiul Testament
Cuvântul profet provine din limba greacă, din cuvântul προφήτης şi se referă la interpret sau purtător de cuvânt al unei zeităţi care "vorbeşte înainte". În ebraică, totuşi, profet este tradus de obicei prin nevi, care mai degrabă înseamnă "dezvăluitor". Vocaţia unui nevi este descrisă în Deuteronom 18:18, unde Domnul spune: "voi pune cuvintele mele în gura sa şi va spune tuturor ceea ce îi cer." Astfel, nevi este considerat ca fiind "gura" Domnului. Rădăcina nun-bet-alef (navi) se bazează pe rădăcina din două litere nun-bet care sugerează adâncime sau deschidere, probabil în relaţia cu Dumnezeu.
Câţiva din profeţii Vechiului Testament sunt: Avraam, Sara, Moise, Isaia, David, Solomon, şi Iov. De asemenea, şaisprezece cărţi din Vechiul Testament sunt denumite după numele profeţilor, cu toate că acestea nu sunt în mod obligatoriu scrise de ei. În mod tradiţional se împart în două categorii: "mari" şi "mici".
Profeţii mari
Profeţii mici
Cartea celor numiţi cei 12 profeţi mici:
Sfârşitul profeţiilor
Ortodoxia mărturiseşte că Ioan Botezătorul (cunoscut şi ca Ioan Înaintemergătorul) a fost ultimul profet, acest lucru alăturând perioada profeţiilor din Vechiul Testament cu Iisus Hristos, care a propovăduit realizarea împlinirii legii.
Unele secte protestante (şi deci eretice) susţin că profeţiile continuă până în zilele noastre, inclusiv Penticostalii şi Quacherii. Făcând aceasta, deseori ei diminuează rolul Sfintei Tradiţii prin supraaccentuarea noilor "revelaţii". Mormonii cred că preşedintele "bisericii" lor este un profet. O erezie creştină timpurie centrată în jurul ideei continuării profeţiilor este Montanismul, al cărei reprezentant de seamă a fost Tertullian.
Aceasta, totuşi, nu înseamnă că profeţiile au încetat în biserică; sunt mulţi sfinţi sau alţi ortodocşi care au visuri profetice sau viziuni. Cu toate acestea termenul însuşi de "profet", este rezervat pentru persoanele Vechiului Testament.
Despre autenticitatea profeţilor şi despre falşii profeţi
În concordanţă cu Deuteronom 18:21-22, trebuie să judecăm profeţiile prin prisma împlinirii lor. Mai mult, în Noul Testament, Hristos avertizează împotriva falşilor profeţi şi spune că fiecare trebuie să judece profetul după roadele sale. Din (Matei 7):
- Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.
- După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
- Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
- Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
- Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
- De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
Sfinţii Petru şi Pavel întăresc avertizarea împotriva "falşilor profeţi" (i.e. eretici) în repetate rânduri în epistolele lor. Vezi 2 Petru şi Faptele 20:28 în special.
